De la cititoare de card până la încuietori, există numeroase elemente care fac parte dintr-un sistem de control acces.
Majoritatea organizațiilor își desfășoară activitatea în incinte complexe care pot fi situate în locații diferite sau chiar împărțite în mai multe locuri pe glob. Fiecare dintre acestea sunt accesate zilnic de către un mix de angajați și vizitatori care, în cazul facilităților de dimensiuni mai mari, pot depăși zilnic numărul miilor de persoane. De cele mai multe ori, sistemele de control acces trebuie să fie implementate nu doar la nivelul clădirii principale, un exemplu concret fiind reprezentat de către parcarile acestora care au de obicei locuri separate pentru angajați și pentru vizitatori.
Având în vedere cerințele specifice, asigurarea securității poate deveni o provocare serioasă. Nevoile de securitate depășesc sistemele tradiționale de alarmă care pot chiar să anunțe poliția în cazul unui eveniment, sau sistemele de supraveghere cu camere care, destul de utile fiind, nu pot face altceva decât să înregistreze dovezi ale unei breșe.
În schimb, aceste entități complexe, care variază de la stadioane sau aeroporturi până la birouri de dimensiuni reduse, adoptă o altă abordare asupra securității. Acestea înlocuiesc sistemele clasice separate de încuietori, de supraveghere video și de alarmă cu un singur sistem ce le conține pe toate acestea. Aceste funcționalități separate devin un tot unitar și sunt integrate într-un singur sistem sub numele de Sistem de Control Acces (ACS).
Implementare și securitate
Implementarea unui sistem de control acces trebuie făcută în cadrul unor proceduri. Primul pas reprezintă stabilirea nevoilor clădirii. Trebuie să se stabilească numărul de puncte de acces care trebuie să fie protejate. Pe lângă acest lucru, trebuie să se stabilească numărul de utilizatori ai acestui sistem, atât angajați, cât și vizitatori. Cunoașterea datelor precum numărul ușilor care trebuie să fie protejate, cât și numărul de utilizatori permite dimensionarea corespunzătoare a sistemului. Pe lângă aceste date, trebuie să se permită și o creștere în cadrul sistemului, fiind inutil a se monta un sistem care să nu facă față după o perioadă scurtă de timp.
Odată ce dimensiunea sistemului a fost stabilită, trebuie să se stabilească nivelul de securitate al acestuia. În unele cazuri, este necesar un nivel mai ridicat de securitate, precum în cazul unor instituții din domeniul apărării sau financiar. Totuși, un nivel mai ridicat de securitate presupune un cost mai ridicat și un sistem mai complex. Așadar, nu toate entitățile au nevoie de un nivel ridicat de securitate sau pot justifica costurile, caz în care un sistem mai simplu la un nivel mai scăzut de securitate este potrivit, menținând totodată costurile la un nivel scăzut.
Atunci când este necesar un nivel crescut de securitate, este o probabilitate mare de a fi prezente componente biometrice. Pe lângă metoda de autentificare cu card de acces, prezența unei metode de acces biometrice poate indica cu exactitate identitatea unui individ, acest sistem fiind cunoscut cu numele de autentificare cu factor multiplu. Autentificarea biometrică poate fi soluția în cazul în care există o zonă care necesită mai multă protecție, precum zona unui seif dintr-o instituție bancară. În alte cazuri, este posibil ca autentificarea biometrică să fie necesară unei întregi entități, precum în cazul unui laborator de cercetare. Trebuie să se țină cont totuși de faptul că, de cele mai mult ori, doar un număr limitat de persoane vor avea nevoie de acces în cadrul acestor zone restricționate cu securitate ridicată.
Cele mai întâlnite dispozitive de securitate biometrice sunt reprezentate de către scannere de amprentă, recunoaștere facială, scanare a retinei, a irisului sau a vaselor de sange. Totodată, în unele cazuri, aceste metode de autentificare servesc și ca o asigurare că utilizatorul este în viață, pentru a se evita scenarii precum cele din filme în care un deget este tăiat pentru a trece de anumite scannere biometrice.
Fiecare tip de scanare biometrică are avantajele și dezavantajele sale. În timp ce scanarea amprentei este cea mai ușor de implementat și cea mai ieftină, din punct de vedere al securității, scanarea irisului este considerată ca fiind cea mai bună metodă.
Alte detalii importante
Odată ce toate detaliile au fost stabilite, alegerea sistemului devine una ușor de făcut. În momentul stabilirii bugetului disponibil pentru un astfel de sistem, trebuie avut în vedere costul de instalare al sistemului, împreună cu costurile de mentenanță ale acestuia, întreținerea fiind necesară datorită complexității sistemului.
După ce sistemul a fost instalat, următorul pas presupune asigurarea de credențiale pentru angajați. De cele mai multe ori, acest proces presupune folosirea cardurilor de acces care sunt combinate adesea cu legitimația angajatului. Drepturile de acces pot varia de la acces generic pe care angajații îl folosesc zilnic în cadrul unei companii mici și până la drepturi de acces pe nivele, în cadrul cărora anumiți angajați pot avea acces în zone restricționate față de alți angajați, sau drepturi ce sunt oferite pe o perioadă limitată.
În cele din urmă, arhitectura serverului depinde de profilul organizației. Pentru instituțiile care au un departament IT dezvoltat, este mai simplu ca serverul să fie ținut în interiorul companiei. În schimb, dacă organizația respectivă are mai puțin suport tehnic, este preferabil să se folosească opțiunea unui server de tip cloud.
Citește și cele mai importante 10 sfaturi pentru securitate cibernetică.